Oraşul Covasna este situat în curbura Carpaţilor Orientali, la poalele munţilor Breţcu în depresiunea Târgu Secuiesc . Staţiunea balneoclimaterică permanentă de interes naţional se afla la 31 km de Sf. Gheorghe, la 60 km de Braşov şi la 250 de km de Bucureşti. Staţiunea Covasna are 12200 locuitori şi are în subordine administrativă localitatea Chiuruş. Cunoscută ca oraşul izvoarelor minerale, localitatea Covasna este traversată de pârâul cu acelaşi nume. Altitudinea variază între 550-600 m, iar climatul este răcoros, de depresiune intramontanã. Vara nopţile sunt rãcoroase iar iernile sunt reci. Aerul are un conţinut ridicat de ioni negativi - un alt factor terapeutic natural.

Prima atestare documentara a oraşului Covasna dateaza din 1567, în 1773 apele minerale de la Covasna sunt analizate chimic iar într-un manual de geografie aparut la Viena in 1818 este deja menţionată ca staţiune balneară. În 1952 este declarat oraş iar odată cu reorganizarea administrativă a României din 1968 judeţul primeşte numele staţiunii Covasna. Economia oraşului Covasna se bazează mai ales pe industria alimentară, turism şi agricultură.

Este una dintre cele mai importante staţiuni balneoclimaterice ale României, dispune de 9 hoteluri şi de mai multe pensiuni private precum şi de un camping. Izvoarele de ape minerale au debite deosebit de ridicate (unele au un debit de peste 1000 de litri pe oră) şi sunt răspândite în tot oraşul (peste 1500 de izvoare) existând unele case particulare unde în fântâni este apă minerală. Acestea sunt de o mare varietate fiind carbogazoase, bicarbonatate, feruginoase, clorurosodice, iodurate, hipertone, hipotone, bromurate.

CHIURUŞ

Satul cu o populaţie de religie reformată se află în valea pârâului Chiuruş, la sud-vest de staţiunea balneară Covasna. Până în anul 1904, satul a fost numit simplu Körös, dar pentru a păstra memoria fiului său renumit numele i-a fost transformat în Csomakörös.

Pentru a-şi întregi umilul venit, localnicii s-au ocupat de fabricarea de strecurătoare până la începutul secolului al XX-lea. Începând din anii 1920, o altă ocupaţie a început să fie practicată în sat, cea a confecţionării de pălării de paie. Câteva femei din sat practică această meserie şi în ziua de azi.

Numele satului a devenit cunoscut de mulţi oameni datorită lui Kőrösi Csoma Sándor (1784-1842), marele explorator şi călător în ţările din est. Localnicii îi păstrează memoria cu mare recunoştinţă şi mândrie. Cu ocazia celei de-a 150 aniversări a morţii sale, autorităţile locale au aşezat a placă comemorativă în biserica reformată locală. Din anul 1969, în centrul satului vizitatorii pot vedea bustul fondatorului tibetologiei (acest bust fiind opera lui Orbán Áron).

În 1990, din iniţiativa Asociaţiei Culturale Kőrösi Csoma Sándor cu sediul în oraşul Covasna, s-a inaugurat o expoziţie care prezintă viaţa şi călătoriile efectuate de către marele explorator. Această expoziţie este prezentată în două dintre camerele casei de cultură din Covasna. Pe terenul unde se afla odinioară casa părintească a lui Kőrösi Csoma Sándor, s-a reprodus această clădire, accentul punându-se pe o cameră memorială şi o altă cameră amenajată cu  mobile tipic secuieşti.

Nu numai posteritatea recunoscătoare, ci şi natura a contribuit la comemorarea acestei mari personalităţi din istoria regiunii Trei Scaune: în curtea conacului de odinioară există doi nuci imenşi, despre care se presupune că ar fi fost martorii copilăriei marelui explorator.