INFORMAŢII GENERALE DESPRE ORAŞUL ORADEA

Scurt istoric al oraşului Oradea

Prima menţionare documentară a toponimului Oradea (Varadinum) apare la 1113 într-o diplomă a abaţiei benedictine din Zobor, în care este menţionat numele episcopului Syxtus Vvaradiensis şi al comitelui Saul de Bychar.

Cetatea Oradiei, ale cărei vestigii se pot vedea şi astăzi, este menţionată întâia oară în 1241, cu ocazia efectuării unor reparaţii grabnice pentru a face faţă unui iminent atac tataro-mongol.

Zona centrală a oraşului are o încărcătură deosebită sub aspectul valorii istorice, culturale şi urbanistic-arhitecturale, ea cuprinzând nuclee de aşezari, vestigii arheologice şi monumente de arhitectură şi urbanism începând cu secolul al XVI-lea.

Oraşul de azi poartă, în plus, amprenta celor 50 de ani de comunism. Construcţii moderne de utilitate publică sau blocuri de locuinţe au fost integrate în peisajul oraşului vechi, iar cartiere întregi de blocuri de locuinţe au fost construite la periferie.

Oraşul are azi, pe lângă zona centrală, cinci cartiere: Rogerius, Nufărul, Iosia, Iosia-Nord, Velenta. Astăzi, se observă şi aici tendinţa unor familii de a se retrage în zonele laterale, liniştite, departe de tumultul oraşului, cum ar fi: Podgoria, Oncea, Episcopia Bihorului.

Aşezare

Oradea este situată la intersecţia paralelei de 47°03' latitudine nordică cu meridianul de 21°55' longitudine estică. Din punct de vedere a situării pe continent Oradea se afla în partea centrală a continentului european de unde decurg o serie de consecinţe favorabile dezvoltării sale atat asupra factorilor naturali (climă, vegetaţie, faună, sol) cât şi asupra activităţii economice şi comerciale. Asezată la poalele vestice ale munţilor Apuseni, la distanţa sensibilegală faţă de Viena, Praga şi Bucureşti, Oradea este punct obligatoriu de trecere pe drumurile ce leagă Europa Centrală şi de Nord de partea sud-estică a continentului nostru. Prin poziţia sa în cadrul ţării noastre, Oradea reprezintă o poartă principală de intrare la frontierele de vest.

Suprafaţă

156,2  km²

Populaţie

206,614 locuitori

Relieful

Este complex, dispus în trepte, de la est (Munţii Bihorului cu vf. Curcubata Mare de 1.849 m, Munţii Vlădeasa, Codru Moma, Pădurea Craiului, Plopiş, despărţiţi de depresiunile Beiuş şi Vad-Borod) spre vest (90 m în Câmpia joasă a Crişurilor). Predominanţa calcarului a favorizat apariţia unui pitoresc relief carstic - platoul Padiş (care te duce cu gândul la o lume ireală, presărată cu tuneluri, cascade subterane, lacuri ascunse de lumina zilei, păduri tăcute, izbucuri misterioase, canioane şi gheţari care rivalizează cu cele mai vestite obiective turistice mondiale de acest gen). Dealurile piemontane crişene au altitudini între 200-500 m şi fac trecerea la cea mai joasă treaptă, Câmpia vestică.

Clima

Clima oraşului este determinată de vânturile din Vest, fiind aşadar o climă temperat-continentală, cu o temperatură medie anuală de 10,4 C, pentru luna iulie media nedepăşind 21 C, în timp ce în ianuarie se înregistrează o medie de -1,4 C. Precipitaţiile înregistrează o medie anuală de 585,4 mm, destul de ridicată pentru o zonă de câmpie similară.

Cursurile de apă

La altitudinea de 126 m deasupra nivelului mării, Oradea se găseşte la deschiderea văii Crişului Repede spre câmpie.

ATRACŢII TURISTICE

Palate:

Bazilica romano-catolică: este cel mai mare monument baroc din ţară.

Palatul Vulturul Negru: clădirea este multifuncţională, cuprinzând, la vremea inaugurării, cazino, hotel, birouri, restaurant, grupate în trei corpuri asimetrice.

Palatul Finanţelor publice: arhitectul Rimanoczy Kalman jr. propune un proiect de factură eclectică, reuşind ca într-un timp record (februarie 1899 – aprilie 1900) să poată preda lucrarea. Registrul ornamental este deosebit de bogat în acest caz, simetria volumetrică şi accentuarea axului central de compoziţie fiind de asemenea un element hotărâtor în caracterul monumental al clădirii.

Palatul Episcopiei Romano-Catolice: clădirea are planul în formă de U, delimitând şi o curte interioară. Printre oaspeţii palatului s-au numărat şi împărăteasa Maria Terezia şi împăratul Josif II, ai Austriei.

Palatul Rimanóczy: palatul cu un aer gotic-veneziană este o clădire monumantală.

Palatul Moskovits: a fost construit de fraţii Vágó József şi László în 1905 în stil secession, după proiectul lui Rimanóczy Kálmán junior.

Palatul primăriei: monumentalul edificiu a fost construit între anii 1902 şi 1903, în locul clădirii vechi a Episcopiei romano-catolice, după proiectul şi sub îndrumarea directă a lui Rimanóczy Kálmán.

Biserici:

Biserica cu lună

Construită între anii 1784 şi 1790, în stil baroc cu influenţe neoclasice este Catedrala Episcopiei Ortodoxe din Oradea.

Biserica romano-catolică Olosig

Pe acest loc călugarii franciscani au construit în perioada 1732-1743 o biserică şi o mănăstire.

Biserica ordinului Miseri, Biserica arhangelului

În spatele acestor denumiri se ascunde o mică biserică construită în sec. XVIII.

Complexul Ursulinelor

În anul 1765 canonicul Szenczy István construieşte la Oradea ordinul şi şcoala ursulinelor care funcţioneaza la început ca şcoală primară. În anul 1774 se termină construcţia

bisercii.

Mănăstirea ordinului călugărilor capucini

Aici se ţin slujbe romano-catolice în limba română, maghiară şi germană. Mănăstirea are o bibliotecă mare cuprinzând 5-6000 de volume ce datează din anii 1600-1800, care

a fost salvată în mod miraculos în anii comunismului...a fost zidită.

Biserica ortodoxă Sf. Mihail şi Gavril

Lăcaşul are un iconostaz cu 49 icoane şi trei usi cu inscripţii greceşti. Amvonul are nouă icoane de ierarhi.

Biserica reformată

Construcţia celei mai mari biserici reformate din Oradea, proiectată de Szász József în stil eclectic a început în anul 1836. În turnul estic se află unul dintre cele mai mari clopote

din Oradea, având 3600 kg.

Biserica romano-catolică Sf. Ladislau

În acest lăcaş se găseşte cel mai vechi altar bisericesc din oraş ce datează din 1730. Pe altar poate fi văzut Sf.Ladislau întinzând o cheie episcopului Oradiei.

Sinagoga ortodoxă

A fost construită în anul 1890, după proiectul lui Knapp Ferencz în stil neomaoric. În anul 1908 în curtea acestei sinagogi s-a construit o a doua sinagogă, după proiectul lui Incze

Lajos.

Sinagoga Neologă Zion

În anul 1878 comunitatea evrească construieşte pe malul Crişului o sinagogă monumentală de 1000 locuri dominată de o cupolă centrală uriaşă. Proiectul a fost realizat

de Busch David în stil neomaoric şi executată de Rimanóczy Kálmán (tatăl).