Dăneşti

Localitatea este limitată la est de râul Olt, care se uneşte cu un afluent de la stânga: pârâul Lesőd. În Olt se mai varsă aici şi cu un afluent din partea dreaptă: pârâul Madicsa, la extremitatea sudică a satului Dăneşti. Aşezarea este traversată atât de un drum naţional cât şi de calea ferată, având astfel o foarte bună conexiune cu oraşul Braşov, dar şi cu Târgu Mureş.

De-a lungul timpului satul Dăneşti s-a contopit cu satele vecine: cu satul ”Olt-falva”, a cărui parte sudică se numea ”Oraşul”, respectiv cu satul ”Ábrándfalva”, care a fost devastat de tătari. Şi amplasamentul actual urmează modelul aşezărilor înlănţuite caracteristice Ciucului de Sus. Este separat de Cârţa numai de rambleul căii ferate.

Satul este o aşezare locuită încă din cele mai vechi timpuri. În zonele extravilane denumite ”Örvendő” şi ”Balázs kútja” au fost descoperite vestigii din epoca bronzului, în timp ce în locul cimitirului s-au găsit vestigii din epoca La Tene (cea de-a doua epocă a fierului). Istoricul Timos Sámuel, la începutul secolului al VIII-lea, a numit satul Dani Villa, adică satul lui Dan în limba latină. Prima atestare documentară a satului este relativ nouă, datând din 1567, când a apărut sub numele de Danffalwa, cu 43 de porţi. În documentele recensământul militar din anul 1614 figurează deja 106 familii, majoritatea secui liberi, primipili, care au servit în regimentul de grăniceri de la Frumoasa. În 1685 figurează sub numele de Dankfalva.

În secolul al XIX-lea numărul populaţiei satului a înregistrat o creştere bruscă. Din statisticile făcute de Venczel József reiese, că creşterea demografică a satului între 1800 şi 1935 a fost de 4101 de persoane, însă jumătate din populaţie a migrat din cauza lipsei mijloacelor de existenţă.

Principala ocupaţie a locuitorilor a fost agricultura şi creşterea animalelor timp de mai multe secole, însă pentru că pământul de aici, ca şi în celelalte sate din Ciucul de Sus, este de calitate inferioară, locuitorii din Dăneşti au desfăşurat şi activităţi suplimentare în vederea asigurării vieţii de zi cu zi. Printre acestea se numără şi mineritul, care a fost practicat împreună cu locuitorii de la Mădăraş, însă cei de la Dăneşti aveau şi propriile lor forje.

În partea estică a extravilanului satului Dăneşti se găsea lut de bună calitate, ceea ce a dus la înflorirea treptată a renumitei ceramici de la Dăneşti, care există şi în ziua de azi. Condiţia de bază a dezvoltării acesteia a fost lutul care se găsea în apropierea localităţii, şi care s-a dovedit o sursă inepuizabilă şi ieftină de materie primă. Denumirea satului Dăneşti aminteşte locuitorii din împrejurimi de două lucruri: de Băile Dugás şi de ceramica neagră. Amândouă au un caracter reprezentativ. Ceramica neagră se realizează din acelaşi material ca şi vechea ceramică de culoare roşie, însă în timpul arderii vaselor căldarea este astupată, astfel încât fumul să nu poată ieşi liber. Astfel fumul penetrează zidul vaselor atât în interior cât şi în exterior până la o grosime de 1 mm. Astăzi se realizează diferite vase decorative, de două feluri: roşii şi negre, amândouă din ceramică ţărănească neemailată.

Apa termală de 29^oC, bogată în resurse minerale a Băilor Dugás atrage persoanele din împrejurimi. Aici funcţionează unicul ştrand din Ciucul de Sus, care este un loc de agrement îndrăgit în rândul tinerilor.

Satul Dăneşti a făcut parte din parohia „Csíknagyboldogasszony”(Adormirea Maicii Domnului)până în anul 1919.  Până la construirea bisericii slujbele se ţineau în sala mare a primăriei de astăzi. În anul 1922 oamenii de la Dăneşti au primit cadou de la cei de la Cârţa o statuie a Fecioarei, acest lucru marcând începutul construcţiei bisericii. Biserica catolică a satului a fost construită între anii 1922 şi 1935 în stil neogotic, devenind astfel cea mai tânără biserică din regiune. Hramul bisericii este sărbătorit în ziua Neprihănitei Zămisliri a Preasfintei Fecioare Maria, pe 8 decembrie.

Printre atracţiile aşezării se numără monumentul ridicat în apropierea bisericii în onoarea reginei Elisabeta, care este unic în tot Ciucul.

Tradiţiile sale culturale şi şcolare au o istorie de aproape 400 de ani. Şcoala generală a satului a fost extinsă cu un liceu profesional agricol de rang înalt. La Dăneşti se află singurul liceu din Ciucul de Sus, care oferă o şansă la educaţie pentru foarte mulţi tineri.

Tradiţiile populare ocupă un loc aparte în inima localnicilor. Acest lucru este dovedit de cursuri de dans popular şi de diferite programe de păstrare a datinilor.